Metoda Pilates s-a născut din dorinţa creatorului – Joseph Hubertus Pilates – de a-şi fortifica corpul fragil şi bolnav urmare rahitismului şi astmului bronşic de care a suferit din copilărie. A practicat, studiat şi exersat mai multe metode care să-i asigure o bună condiţie şi rezistenţă fizică. Pentru dezvoltarea acestei metode a studiat practicile yoga, anatomia şi s-a inspirit din idealurile antice greceşti de dezvoltare armonioasă a corpului.

Beneficiile sistemului de exerciţii dezvoltat de el au început să se facă cunoscute încă din primul război mondial când, luat prizioner, a început să lucreze cu colegii săi în lagăr, ajutând la întremarea celor care sufereau de diverse afecţiuni. Pe parcursul epidemiei de gripă mortală din 1918 a reuşit să-i menţină sănătoşi pe toţi cei cu care lucrase. Scăpând teafăr din lagăr începe să lucreze în Anglia ca infirmier într-un spital de răniţi de război, cu pacienţi imobilizaţi. A inventat diverse sisteme de susţinere a membrelor şi de executare a exerciţiilor de rezistenţă pentru aceştia, folosind arcuri şi pârghii ataşate la paturile din spital.

Multe din acestea încă se mai folosesc şi astăzi în spitale şi totodată ele constituie începuturile aparatelor “pilates’ cunoscute astăzi ca ‘reformer-e’.
Joseph Pilates imigrează în 1926 în Statele Unite unde a pus bazele primului studio Pilates oficial în New York şi îşi continuă dezvoltarea metodei lucrând cu atleţi, fotomodele şi actori care recunosc aportul important adus de exerciţiile pilates la dezvoltarea puterii şi supleţii corpurilor lor. In 1945 publică cartea intitulată Return to Life (Întoarcerea la viaţă) în care face un rezumat al metodei sale, metodă unică de pregătire, care conduce la revigorarea corpului prin mişcare şi a spiritului prin reflecţie conştientă.

Metoda Pilates, deşi cuprinde mai multe stiluri de exerciţii fizice distincte, exerciţii şi posturi din yoga, urmează anumite principii clare şi aş putea puncta câteva dintre ele:

• Concentrarea – elementul cheie care ţine în legătură mintea şi corpul. Mintea este aceea care trebuie să fie prezentă în orice acţiune a corpului nostru. Mişcările pe care le executăm sunt conştientizate prin observarea permanentă a muşchilor implicaţi şi a modului cum aceştia răspund impulsurilor transmise mental.
• Controlul – fiecare mişcare este controlată, musculatura se contractă şi se relaxează cu acordul şi în observaţia noastră continuă. Mişcările nu sunt nici dezordonate şi nici întâmplătoare. In cazul mişcărilor controlate riscul accidentărilor este aproape nul.
• Respiraţia – fiind primul şi ultimul act al vieţii – este imperativ să i se acorde importanţă maximă pe tot parcursul vieţii şi cu atât mai mult respiraţia trebuie executată corect mai ales în timpul exerciţiilor fizice. Ea se reglează în funcţie de tipul mişcării executate (o mişcare de flexie sau extensie), poziţia corpului, frecvenţa mişcării şi este într-un acord continuu cu acestea.
• Centrul de putere “Powerhouse”, în accepţiunea lui Pilates este zona centrală a organismului alcătuită din abdomen, talie, coapse şi spate, respectiv: muşchii abdominali, pelvieni, lombari şi fesieri. O consideră centrul de putere de unde energia este distribuită către extremităţi. Mâinile şi picioarele sunt în permanentă acţiune în timpul activităţilor cotidiene, însă zona centrală descrisă mai sus, este necesar a fi dezvoltată şi menţinută într-un tonus muscular decent prin exerciţii fizice.

In cadrul metodei Pilates, accentul se pune pe exerciţiile fizice executate la sol (pe saltea). Se urmăreşte redefinirea corpului şi în cazul acestei noţiuni discutăm de zona trunchiului, zonă care porneşte imdeiat de sub cap, conţine coloana vertebrală şi se continuă până la muşchii fesieri. Evident, din zona trunchiului face parte şi centrul puterii (powerhouse).

După câte observăm, Joseph Pilates a acordat atenţie maximă acestei zone care în general dă bătaie de cap multora dintre noi şi pe care o dorim cât mai tonifiată, frumoasă şi aproape de perfecţiune. Pilates chiar defineşte o tehnică anume de contractare a muşchilor abdominali. Hai să zicem că este un tips oferit cu generozitate de creatorul metodei şi pentru care există rezultate clare.

TIPS – abdomen plat

In timpul exerciţiilor pentru această musculatură, abdomenul se păstrează tras către interior, încercând să-l aducem cât mai aproape de coloana vertebrală. Ne concentrăm atenţia asupra unui punct fix de pe abdomenul nostru – ombilicul – pentru a putea menţine cu mai multă usurinţă peretele abdominal tras. Această acţiune de tragere spre interior nu trebuie să fie executată prin ‘sugerea abdomenului’, acest lucru însemnând că respiraţia este într-o retenţie care evident nu poate fi menţinută pe parcursul întregului exerciţiu. Abdomenul trebuie să fie presat ca şi cum asupra lui ar presa o greutate care îl împinge spre coloana vertebrală sau ca şi cum o ancoră nevăzută ar trage ombilicul, pe interior, în jos, spre podea. Neapărat se menţine această ‘tragere’ a abdomenului respirând normal şi constant, inspirând şi expirând prin umflarea cutiei toracice şi nu a abdomenului, aşa cum se procedează în majoritatea celorlalte tehnici. Această tehnică conduce la întinderea şi întărirea muşchilor din jurul taliei (muşchii abdomenului, muşchii spatelui) şi la obţinerea unui perete abdominal tonifiat şi plat.

Exerciţiile Pilates se pot executa oriunde există un spaţiu pentru o saltea pe care să ne încapă corpul (sală de gimnastică sau acasă) sau pe aparatele ‘reformer’ (cu costuri mai înalte).

Frecvenţa recomandată de însuşi Pilates pentru a obţine rezultate este de patru ori pe săptămână, timp de minim treizeci de minute în cadrul unei sedinţe.

După 10 sedinţe veţi simţi diferenţa; după 20 de sedinţe veţi vedea diferenţa; la capătul a 30 de sedinţe veţi avea un corp cu totul nou – Joseph Hubert Pilates