In sfârşit a venit şi ziua dinaintea concursului şi m-am rugat :
“ Doamne, fă-mă o felină! “
Desigur, au râs îngerii de serviciu de aşa rugăciune şuie (poate că Dumnezeu era puţin ocupat în acele momente, dar oricum, vă spun cu toată credinţa, am ajuns la concluzia că m-a ignorat aproape complet cu această dorinţă…)
Dar oricum, eu vorbesc mereu cu EL şi cam bănuiesc şi ce-mi răspunde …!

În prima zi a fost cursa de 60 de metri şi-atunci m-am rugat :

– Doamne, fă-mă pentru 7-8 secunde…un pic de ghepard!
– Adică cum? Să-ţi fac o coadă lungă–lungă?
– Doamne, coada e tare bună de cârmă la viraje, dar la cursa asta mă descurc şi fără coadă.
– Bun, atunci să-ţi dau gheare neretractile?
– Nu, Doamne, că mi-am pus crampoane de alergare la adidaşi! Eu sunt convinsă că cine a avut prima dată ideea asta de la ghearele lor s-a inspirat , aşa că “voi muşca” destul de bine pista cu ele.
– Atunci ce vrei? Poate pete pe piele şi mustăţi lungi?

Mi-era clar că Dumnezeu râdea de mine, dar eu voiam să câştig cursa, aşa că m-am rugat şi mai fierbinte:

– Doamne, dacă nu-ŢI cer prea mult, dă-mi de la ghepard picioarele lungi şi flexibile şi corpul perfect aerodinamic şi longilin şi, mai ales “zvâcul” lui! Ca să ajung ceva mai ..mai aproape de …cei 65 de km/h în două secunde …şi…şi 110 km/h în trei…
– Păi, sigur, IMI ceri exagerat de mult! Nici măcar calul de curse nu ajunge decât la 70 km/h, câinele de vânătoare abia ajunge la 65 km/h şi, cum cred că ştii, BOLT abia el daca tinge 44 km/h …

Desigur, nu am alergat ca un ghepard şi…nici ca Marele BOLT …!

A doua zi de concurs a fost aruncarea greutăţi! Şi m-am rugat:

– Doamne, fă-mă un pic tigru!
– Adică să-ţi fac colţi de 10 cm, să te fac de 300 de kg sau poate să-ţi fac saliva antiseptică să-ţi lingi şi să-ţi tămăduieşti rănile?
– Doamne, râzi de mine! Ar fi bună şi doar memoria tigrului, se aude că este mai puternică de 30 de ori decât a omului, dar, uite, acum aş vrea musculatura lui perfectă, articulaţiile lui puternice, care-i conferă forţă de a târâ un bivol de 600 de kg pe distanţe de 20-30 de metri! S-a calculat că pentru acelaşi efort ar fi necesară forţa conjugată a 10 oameni!

Vă asigur că n-am avut forţa unui tigru…dar seara, mi-am dezinfectat rănile! (cu rivanol sau mă rog, cum îi mai zice, bere…)

În ultima zi a fost pentatlonul….!
– Doamne, măcar acum, în ultima zi, fă-mă un pic de leu …!
– LEU? Vrei să-ţi fac o coamă? Sau poate vrei să fii rege? Ce să zic, voi oamenii cu orgoliile voastre …!
– Dumnezeule, nu vreau să fiu rege – cu toate că, în paranteză fie zis, n-ar fi nici asta chiar atât de rău, dar uite, sunt modestă, vreau să am un pic din forţa lui, din coordonarea lui, din viteza lui, din inteligenţa lui, din tehnica lui, din eficienţa gestionării forţelor sale şii…da, trebuie să recunosc, mi-ar plăcea un strop din prestanţa lui …!

Ei, n-am fost eu cine ştie ce leu pe parcursul celor 5 probe…dar măcar s-a minunat toată lumea că… am “biruit” să termin toate probele !

Si s-a terminat concursul!!!

Desigur, chiar dacă a râs de mine, Dumnezeu m-a ajutat!(să nu mă fac de ruşine)

Aşa că am răsuflat uşurată şi am spus:

– Doamne, uite, am fost cam prea îndrăzneaţă să te rog să mă faci precum cele mai grozave feline de pe pământ, aşa că uite, acum vreau mai puţin: fă-mă un picuţ pisică ..!
– Pisică? Păi ea este chintesenţa întregului neam felin! Este o adevarată bijuterie vie! Vrei să fii la fel de frumoasă, de graţioasă şi adulată de oameni cum este ea??? Păi, rugamintea ta întrece orice limită..! Sau poate vrei acum să te culci (pe o ureche) la căldurică, şi să leneveşti ca o pisică? Chiar şi atunci de sub candoarea si căldura somnului lor răzbate către noi forţa şi puterea de netăgăduit al micuţelor feline.

– Doamne, ştiu că-ţi cer prea mult, dar totuşi vreau să fiu ca ea…. puţin mai îndrăzneaţă, puţin mai carismatică, puţin mai insolentă…,puţin mai curajoasă …puţin mai neînfricată …puţin mai…

-… mai nebună, ei, da, zise Dumnezeu: dorinţa aceasta ţi-am îndeplinit-o de mult!